backup

Natura fotografiei – Stephen Shore

Toate printurile foto au calitati in comun. Aceste calitati determina felul in care lumea din fata camerei este transformata intr-o fotografie; de asemenea formeaza gramatica vizuala care ajuta in alucidarea intelesului ei. O fotografie poate fi vazuta pe mai multe niveluri.

Nivelul fizic: ea este un obiect fizic, un print. Da indicii despre ce reprezinta imaginea si cum este organizata. Printul este un suport de hartie, plastic sau metal cu un strat de emulsie si saruri metalice sau cerneala in printul digital. O fotografie este plata, are margini, este statica, printul are dimensiuni fizice. Atributele fizice si chimice influenteaza imaginea fotografica. Calitatile fizice determina calitatile vizuale ale imaginii. Planeitatea stabileste planul imaginii, marginile determina incadrarea, staticitatea determina experienta temporala, tipul de emulsii determina tonul si nuantele de culoare, tipul de material determina textura printului. Culorile adaoga un nou nivel de informatie al imaginii. Emulsiile determina varietatea de griuri.

Ca obiect, fotografia are propria viata, poate fi pastrata intr-o cutie sau intr-un muzeu, poate fi cumparata sua vanduta, poate fi obiect utilitar sau opera de arta. Contextul in care e expusa afecteaza modul in care este perceputa. Adoptand un stil vizual, poate da indicii in citirea imaginii (fotografia documentara).

Nivelul descriptiv: Fotografia este o disciplina analitica. Fotograful creaza o imaginea din dezordinea lumii. Impune o ordina alegand un punct de observatie, o incadrare, un timp de expunere si un plan de focus. Cu anumite constrangeri formale, o fotografie descrie aspecte ale lumii. Caracterul formal al imaginii lui Evans este rezultatul unor factori fizici si optici. Acesti factori deternina nivelul fizic al fotografiei. Nivelul descriptiv este determinat de planeitate, incadrare, timp si focus. Acesti facori formeaza baza gramaticii vizuale a imaginii. Dau structura perceptiei si contureaza intelesul imaginii.

Lumea reala are trei dimensiuni, fotografia este bidimensionala. Planul imaginii este un camp pe care este proiectata imaginea, prin lentile. Fotografia contine iluzia adancimii spatiului.

Fotografiile au vedere monoculara, cu exceptia celor stereo. Cand spatiul tridimensional este proiectat monocular pe un plan sunt create relatii care n-au existat precedent momentului expunerii. Planurile sunt juxtapuse, orice schimbare a punctului de statie determina o schimbare in aceste relatii.

Unele fotografii sunt opace; este posibila vizualizarea unui singur plan. Altele sunt transparente, se creaza iluzia spatiului.

Un fotograf rexolva o imaginea, ci nu compune una.

Lumea nu are margini, marginile fotografiei separa ceea ce e in fotografie de ceea ce nu e. Modul de incadrare sau focusul poate atrage atentia privitorului in anumite puncte alese de fotograf. Relatiile create de incadrare sunt vizuale si de continut. Marginile pot fi pasive sau se pot implica in relatia compozitionala a fotografiei. Pentru unele fotografiile marginile ei sunt “active”, totul se desfasoara inauntrul cadrului. Picturile japoneze se aseamana cel mai mult cu incadrarea fotografica. Artistul poate incadra minimul de informatie de care avem nevoie pentru a intelege mesajul.

O fotografie este statica, dar lumea are continuitate in timp. Camera imortalizeaza un moent in timp. Timpul in fotografie e afectat de doi factori: timpul de expunere si staticitatea imaginii finale. O expunere de miimi de secunda genereaza un nou moment, iar dintr-o expunere mare si miscare va rezulta blur.

Definind un singur plan de focus se creeaza o ierarhie in descrierea spatiului. Asta ajuta la identificarea subiecului fotografiei. Planul de focus poate fi paralel sau chiar perpendicular pe imagine. Ierarhia planurilor poate fi eliminata fotografiind un subiect plan paralel cu planul imaginii. Planul de focus poate fi redus crescand profunzimea de camp.

Nivelul mental

Imaginea este interpretata de creier. Imaginile exista intr-un nivel mental care poate coincide cu cel descriptiv. Nivelul mental elaboreaza si rafineaza perceptia nivelului descriptiv. Focusul este puntea dintre nivelul descriptiv si mental: focusul lentilelor, al ochiului, al atentiei si al mintii. O fotografie poate avea un spatiu descriptiv mare si spatiu mental restrans unde nu se simte asa mult senzatia ochiului schimband focusul sau invers. Imaginea fotografica transforma bucata de hartie intr-o iluzie sau un moment de adevar. Modelul mental determina un proces complex, spontan, de observatie, intelegere, imaginatie si intentie.

Walter Benjamin - Iluminari

Datorita evolutiei tehnice, se anunta schimbari iminente in arta. Componenta fizica nu mai poate fi tratat ca pana acum, este imposibil sa nu fie afectata de descoperirile tehnice.

Walter Benjamin vorbeste despre creativitate si geniu ca si concepte demodate.

O opera de arta a fost intotdeauna reproductibila, insa reproducerea tehnica a unei opere de arta reprezinta un fenomen nou, care s-a dezvoltat rapid. Litografia a fost primul pas in usurarea reproducerii operei de arta, dar locul ei a fost luat rapid de fotografie. Deoarece ochiul percepe mai repede decat poate desena mana, acest proces a putut tine pasul cu vorbirea. Fotografia contine in mod virtual filmul sonor, fiind rezolvata si problema reproducerii sunetului. Tehnicile reproducerii au atins un nivel care le permitea sa fie aplicate la toate operele de arta ale trecutului, sa provoace o modificare profunda a impactului asupra publicului si sa se impune ele insele ca forme de arta.

Insa si celei mai perfecte reproduceri ii lipseste ceva: acel acum si aici al operei, unicitatea prezentei ei.

Notiunea de autenticitate nu are sens pentru o reproducere. Reproducerea manuala este considerata un fals, iar originalul isi pierde autoritatea deplina. Dar in cazul reproducerii tehnice situatia de schimba deoarece ea este mai independenta fata de original (fotografia pune in evidenta aspecte ce nu pot si percepute cu ochiul liber) si poate transporta copia originalul in situatii in care originalul nu ajunge niciodata. Asta ii ofera obiectului actualitate.

Se modifica si perceptia oamenilor. Asta poate fi privita ca un declin al aurei operei de arta cu cauze sociale. Dorinta maselor de a aduce mai aproape lucrurile este la fel de intensa ca si tendinta de a le infrange caracterul unic.

Opera de arta se emancipeaza de existenta ei parazitare pe care i-o impunea rolul ei de ritual (se intemeiaza acum pe practica politica). Unele opere chiar sunt facute pentru a fi reproduse. Nemai aplicandu-se criteriul autenticitatii, se produc rasturnari la nivelul functiei sociale.

Dintre planurile diferite de receptare cele mai importante pun accent pe valoare de exponat si pe valoarea culturala. In fotografia valoarea expozitionala face sa treaca pe planul 2 valoarea de cult.

S-a pus intrebarea daca fotografia este sau nu opera de arta, dar nu s-a pus intrebarea daca aceasta inventie nu transforma caracterul general al artei. La fel s-a intamplat si in film.

S-a facut o paralela intre film si teatru. La teatru publicul empatiaza cu actorul, pe cand in film locul publicului este luat de apartul de filmat. Modul in care joaca actorul nu este autentic. Actorul de teatru se identifica cu rolul sau, actorului de film I se acorda rar aceasta sansa.

Odata cu extinderea presei, un numar de cititori au devenit scriitori, iar diferenta dintre autor si public este pe acre de a-si pierde caracterul fundamental. Competenta lirerara devine bun de consum. Acelasi lucru se intampla si-n film. Unii interpreti nu sunt actori, ci se reprezinta pe ei insisi. Ochiul trebuie sa se confunde cu obiectivul, filmul reda o iluzie care rezulta din montajul secventelor.

Omul contemporan apreciaza cinematograful pentru ca-i ofera o imagine realista si poate patrunde in miezul realului. Raportul dintre mase si arta se schimba, atitudinea fata de o pictura cubista este alta decat pana atunci in raport cu un film al lui Chaplin. Pictura nu poate fi obiectul unei receptari colective simultane.

Dadaistii incercau sa produca efectele pe care publicul le cere astazi la cinematograf.

Opera de arta a devenit soc. Filmul contine socuri pe care le provoaca prin schimbarea de loc si decor. Prin strcutura tehnica filmul a eliberat efectul de soc psihic din ambalajul moral dadaist.

Cresterea masei de participanti a dus la schimbarea modului de participare. Duhamel aduce critici serioase la adresa cinematografiei. Se pune problema concentrarii la opera de arta contra divertisment. Receptarea pe calea divertismentului este un simptom al schimbarii perceptiei. Asta duce la trecerea valorii de cult in plan secund si nu presupune niciun efort de atentie. Este introdusa estetica in viata politica.